O istorie a diamantelor braziliene (II).

O istorie a diamantelor braziliene (II).

Modul de organizare a prospectării diamantelor din Brazilia a fost extrem de crud pentru toţi acei garimpeiros în căutarea norocului. Valsul concesiunilor, când confirmate, când anulate, atribuirea lor către cei mai abili mituitori, impozitele şi taxele exagerate au făcut din extragerea diamantelor în Brazilia o pagină de istorie puţin glorioasă pentru imperiul portughez.

La început, profiturile au servit finanţării petrecerilor grandioase ale Curţii din Lisabona, şi acoperirii cheltuielilor enorme ale regelui, pentru o vreme colonia fiind o vacă bună de muls, aflată la discreţia unor inspectori nemiloşi. Victime au fost deopotrivă coloniştii şi sclavii, supuşi unor condiţii de lucru cumplite. În fruntea organizaţiei se aflau intendenţii şi guvernatorii, dintre care puţini au dovedit o minimă umanitate. Vânătoarea de contrabandişti a devenit un soi de vânătoare de vrăjitoare, de vreme ce articolele din lege precizau că denunţarea unui suspect-chiar fără dovezi-era suficientă pentru probarea activităţii extractive ilicite, fiind urmată de expulzarea acuzatului pe o galeră, cu direcţia Angola.

În jurul anului 1750 taxele impuse căutătorilor de diamante au devenit extrem de apăsătoare. Brazilienii erau ignoraţi cu totul de către adiministraţia locală şi conducerea de la Lisabona, aflată la 7.000 km distanţă. De aceea nu miră modul în care a fost văzut cutremurul care-în ziua Tuturor Sfinţilor din 1755-a ras oraşul Tijuco: drept o pedeapsă divină.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s