VERDURA-Viaţa şi opera unui artist bijutier (XII).

VERDURA – Viaţa şi opera unui artist bijutier (XII).

Realitatea arareori şi-a aruncat umbra peste Villa Niscemi, deşi norii de furtună se adunau deasupra Siciliei. Un grup din ce în ce mai mic de bogaţi proprietari continuau să abuzeze de resursele insulei, în timp ce mii de emigranţi o părăseau anual pentru Lumea Nouă. În refrenul unei balade populare, un tânăr îi cere mamei sale să-i dea 100 lire, preţul călătoriei transatlantice: „Mamma mia, dami cento lire, che in America voglio andar.”

Mafia era o prezenţă ocultă, care profita cu îndemânare de nemulţumirile de pe insulă. Când familia Santostefano se aventura în afara oraşului, era întotdeauna escortată de o bandă de campieri, deşi Giulio insista să-i asigure că aceşti călăreţi înarmaţi erau mai curând pentru spectacol decât pentru protecţie.

Se şoptea, deşi faptul nu a putut fi confirmat, că unul din verii Whitaker a fost răpit în timp ce călărea în apropiere de Monte Pellegrino, şi eliberat contra unei răscumpărări mizerabile de 100 lire (notă: cca. 1.000 euro). Cu altă ocazie, mama lui Boot, în timp ce se afla în grădină, a văzut căzându-i exact la picioare un obiect aruncat peste zid; când s-a aplecat să-l ridice a realizat că era o mână tăiată, un semn de avertisment.

Uneori la urechile lui Fulco ajungeau întâmplări precum cea legată de asasinarea într-un hotel ieftin din Roma a doamnei de companie a reginei, contesa Giulia Trigona di Sant Elia, de către iubitul ei, baronul Vincenzo Paterno del Cugno (ambii din Palermo, şi rude îndepărtate cu Fulco; despre ambele personaje există referinţe pe Internet) .

Mai aproape de casă, zvonuri despre un membru de vază al aristocraţiei siciliene, dependent de morfina pe care i-o prescria medicul, ca remediu universal; iar când valetul servea băuturile după-amiaza, pe tăviţa de argint se afla umplută şi o mică seringă.

Dar, în majoritate, Fulco asculta poveşti despre marchizul de…sau despre comportamentul imoral al doamnei aşa-şi-pe-dincolo, pentru a descoperi ulterior că primul murise în cutremurul marin din 1789, iar a doua de holeră, în 1836. Pe atunci, viaţa era uşoară, iar trecutul, ceva viu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s