Inel iconografic.
Un tip de inel având pe şaton (engl., „bezel”) şi umeri reprezentări de figuri sau motive religioase (termenul fiind aplicat de colecţionarii englezi din epoca victoriană). Cele mai vechi exemplare au gravate motivul Fecioara cu Pruncul (cca. 1325), dar de la mijlocul sec. XIV majoritatea înfăţişau sfinţi (din care 15 au putut fi identificaţi).
După Reforma din Anglia producerea acestor inele a fost întreruptă. Inelele erau din aur, argint, sau metal comun aurit.
