Regele Siamului şi Cartier.
Provenind din medii diferite, clienţii firmei Cartier aveau ceva în comun: bogăţia nelimitată. Iar lucrul acesta justifica păstrarea unui stoc de pietre preţioase de o valoare neconceput de mare, după standardele actuale; stocul acesta îi atrăgea din toate colţurile lumii, barierele lingvistice creind situaţii de un umor subtil.
Iată un exemplu din 1908:
Interpretul regelui Siamului (actuala Thailand) a spus asistentului de vânzări Jules Glaenzer că regele doreşte să vadă câteva brăţări; iar acesta a început să-i prezinte tavă după tavă, sclipind de pietre preţioase. Dar regele doar a scuturat din cap.
În final, Glaenzer s-a dus la safe, şi a adus o tavă conţinând cele mai rare şi costisitoare brăţări. Regele a făcut un semn interpretului, iar acesta din urmă s-a întors către Glaenzer:
-Majestatea sa a ales-o pe aceasta.
-Pe care?
-Întreaga tavă!, a venit răspunsul abrupt.
Astfel, regele Siamului a devenit proprietarul unui număr de brăţări valorând 450.000 dolari (doi ani mai târziu, în 1910, spre comparaţie, diamantul albastru Hope a fost vândut pentru 180.000 dolari).
Notă: 1 dolar = cca. 5 franci; 1 kg. aur 24K = 3.100 franci.
